Ploua...e frig iar caloriferul nu ma poate incalzi...sunt singura si ma gandesc la viata, la lumea...as vrea sa dispar ca si cand n-as fi existat niciodata...sau mai simplu si real sa plec departe...undeva unde nu ma cunoste nimeni si nu se stie nimic despre mine.. sa incep de la zero...sa iubesc, sa zambesc..sa simnt ca zbor...asta e ceea ce-mi doresc...vreau sa fiu inconjurata de oameni optimisti...
Ma gandesc la viitor ...vad o lume deteriorizata si rece... mi-as dori ca cineva sa ma poata asculta si sustine moral. uneori am atata nevoi de acel cineva... dar in zadar...ma simnt atat de singura si de straina...universul meu se distruge incet, incet...poate daca ai reaparea ...as zbura din nou...
din pacate e tot mai ceata pe strada viitorului...lumea pare sa se fi intors cu susul in jos... si asta_datorita incalzirii globale.
Imi zic mereu
“trebuie sa pot”...insa e din ce in ce mai greu sa ma ridic, am obosit... sunt
precum o floare neudata de cateva luni...care are nevoie de apa...eu am atata
nevoie de iubire...m-am plictisit de atatea respingeri,ura,reprosuri,ganduri
negative,oameni,..de tot/
Uneori as vrea sa traiesc departe de tot ceea ce iubesc...deseori,involuntar,ii fac sa sufere pentru prostiile si fitele
mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu