Ea tot mai mult îmi va place,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".
Azi 15 ianuarie se implinesc 161 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu
Relatia dintre intelect si iubire iese din cadrul obisnuit si nu se mai supune categoriei timpului:
RăspundețiȘtergereDe-or trece anii cum trec ura,
Ea tot mai multi imi va place
Cum se stie, timpul, categorie filozofica, ireversibil, se afla in stransa relatie cu existenta umana, deci cu afectul. in acest caz, va observa G. Calinescu, dragostea creste in virtutea unei absurde legi interioare". Este negata aici dialectica erosului uman, obisnuit, elementul explicit fiind formulat in versurile urmatoare:
"Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un "nu stiu cum" si un "nu stiu ce"
Cele doua notiuni raman insa inchise, refuzand criteriul conceptual si simbolul, ele sugereaza mai de graba misterul.
2. Relatia dintre privire si clipa. Prima ne trimite la motivul ochilor, frecvent in lirica neoanacreontica si romantica. Il intalnim la dante si la Petrarca in poezia lui Eminescu acest motiv poate fi intalnit, sub diferite forme: "cu ochi pagani" (Pe langa plopii fara sot) "cu ochii serei cei dintai" (Adio) etc., Scanteia ("M-a fermecat cu vreo scanteie"); Clipa ('Din clipa-n care ne vazum" -ne vazum, perfectul simplu arhaic, necesar rimei). Ea, clipa, declanseaza fiorul iubirii.
3. Relatia dintre logos (cuvant) si tacere, cu pastrarea echilibrului interior "De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tace"
4. Iubirea - robia vesnica, deci rob vesnic iubirii - petrecand "acelasi drum"; "Astfel, robit de-aceeasi jale
Petrec mereu acelasi drum"